Greenpsyche’s Weblog

Just another WordPress.com weblog

Inca un an September 29, 2009

Filed under: Obsesii, Vorbesc sa ma aflu in treaba, fixuri — greenpsyche @ 11:51 am

Din acest moment, mai sunt 7 zile 9 ore si 15 minute pana cand am sa implinesc 22 de ani.
Ce fac acum? Nimic.
Ce voi face pana cand implinesc 23 de ani? Nu stiu.
Sper doar in ziua cand voi implini 22 de ani sa nu am o depresie ca anul trecut, cu toate ca am toate motivele.
In fond si la urma urmei, ce mama dracului fac? Am terminat o singura facultate din doua, nu m-am inscris la master, nu am nicun plan de viitor, nu lucrez, nu fac nimic all day long, anul asta nu am ajuns la Baciu si nici la concertul lu’ Steve Vai. Aaaaa!!!! Suna cumplit de monoton si ma apuca dracii! Bine ca macar am reusit sa imi termin dreadurile anul asta, iti multumesc Mihai pentru asta!!!!
Aaaa!!! Nici macar cartea nu am terminat-o de scris si imi faceam planuri ca vara asta o termin! Cacat!!!

 

Pe Tocuri September 24, 2009

Filed under: Vorbesc sa ma aflu in treaba — greenpsyche @ 7:04 am

Sunt abonata la revista “Pe tocuri” (nu stiu cum am ajuns sau cum m-am decis sa ma abonez la revista asta, dar cert e ca sunt) si primesc pe e-mail ultimile noutati, publicatii ale revistei. Niciodata nu deschid e-mailurile astea, le sterg direct. Insa azi, fiindca mai am un pic si imi cad ochii in gura de somn si sunt extrem de plictisita, mi-am zis: “Hai sa vad ce mai e nou”. Si iata ce mai e nou: Andreea Raicu o sa apara intr-un serial tv pe Prima si o sa fie ceva de genul “Sex in the City”, Folli Follie a scos o noua colectie de ceasuri, un … “simpatic” a creat un nou stil de pantofi, la partea de cultura gasim un audiobook interesant, “Despre Ingeri” de Andrei Plesu, tot la cultura Ioana Cristina (una dintre editoarele revistei) ne face cunostinta cu The Photodiarist (pseudonimul sub care o tanara fotograf newyorkeza a ales sa isi publice lucrarile); si printre multitudinea de rochite, pantofiori, rujulete, bling-bling, sclipici si roz, fetele astea de la “Pe tocuri” au strecurat cateva cuvinte despre Brian Cummings si Bodies of Work

 

Rusko ~ “Jahova” September 17, 2009

Filed under: Note ce imi gadila neuronii, Vorbesc sa ma aflu in treaba — greenpsyche @ 6:05 pm

Tot din ciclul “gasiri accidentale pe internet”: melodia asta am ascultat-o in Vama, in timp ce stateam pe plaje in fata la Goblin si mi-a placut destul de mult incat sa imi ramana in cap (avand in vedere conditiile in care am ascultat-o). Am gasit-o aici

 

September 17, 2009

Filed under: Vorbesc sa ma aflu in treaba — greenpsyche @ 6:00 pm

Ma simt cumplit de bine: mi-am gasit un fost coleg din liceu, accidental pe net, cu care nu am mai vorbit de o suta de mii de ani. Ce fac conexiunile acestea la internet?!?!

 

Actiunea vvup! August 5, 2009

Filed under: Vorbesc sa ma aflu in treaba — greenpsyche @ 6:55 pm

Am o problema. Una mare care ma face sa intru in panica. De … 3 luni nu am mai scris nimic (nu pe blog, ca asta se vede cu ochiul liber, ci in caiet). Efectiv nu mai pot. Deschid caietul dau sa scriu si cand pun pixul pe hartie … vvup! … imi dispare absolut tot din minte. Insa, in timp ce merg pe strada aiurea, dorm sau sunt bine, am la idei, actiuni, se nasc si mor personaje cheie; dar degeaba, cand ajung la caiet … vvup! Ce cacat se intampla tocmai acum la sfarsit?!

Vreau masina de scris! Pentru donatii ma gasiti la o masa din Taclale sau Friends&Co. sau puteti sa ma contactati pe vlacicu_iuliana@yahoo.com .

 

Un nou capitol, un alt sfarsit April 22, 2009

Filed under: Vorbesc sa ma aflu in treaba — greenpsyche @ 11:19 am

Povestea merge mai departe ca vantul din Vama Veche; care mai nou aduce pitzopoance, burtosi, mertzuri, manele, printese, salami, copii minune, pitici, profe, eleve de sex si alte specimene de homo cocalarus.

Aveam de gand sa abandonez blogaritul fiindca nu mai stiam ce cacat sa mai scriu (si asa nu mai postasem de un car de zile decat melodii). Uite ca a existat ceva care sa ma faca sa incep iar, sa scriu si pe blog nu numai prin caiete si bucati de hartie, fie ea si igienica.

Vama Veche … mai exista cineva care nu a aflat ca se inchide (cica)? Se pare ca nu … Trist.

Fiecare centrimentru patrat din Vama are povestea lui, povestea a milioane de oameni, povesti de dragoste, despartiri, betii, amintiri … Amintiri peste care, de acum in colo, va curge scarba manelistica. Mda … saruta-ma in ureche fara numar fara numar fara numar etc. bla bla bla

E… oricum formatia Vama Veche s-a dezintegrat in Vama si Trupa Veche (care am auzit ca si cea din urma s-a imprastiat) … so … analizand situatia … singura solutie de excapada de pe litoralul romanesc ramane Gura Portitei; hm … se baga cineva sa face o formatie Gura Portitei.

Orice am spune … ba … e de porc treaba asta cu Vama Veche … nu le ajungea Mamaia, Eforie, Olimp, Jupiter etc.

Nu mai am inspiratie de scris si mi-e frig; si tocmai de aceea, pentru alte detalii legate de Vama Veche, mai exact inchiderea statiunii, mi-am permis sa fur un link de pe dorm de ieri si sa va trimit pe inchidem vama.

 

Hazard November 25, 2008

Filed under: Vorbesc sa ma aflu in treaba — greenpsyche @ 8:21 am

Intr-o zi ma plimbam si am decis sa intru intr-un bar. Acolo m-am asezat la o masa, mi-am luat un pahar de vin rosu si … mi-a tinut companie mrs. Death pentru o perioada, apoi a plecat si eu m-am intors acasa.

 

Uite….am gasit un text scris de un prieten si vreau sa-l impartasesc cu tine October 26, 2008

Filed under: Vorbesc sa ma aflu in treaba — greenpsyche @ 11:03 pm

Afara ninge. Focul arde in semineu, tu porti o camasa de-a mea si lenjeria sexy care ti se potriveste de minune. Iei o gura din ceasca de ceai, stand tolanita pe blana de urs, langa semineu. Singura lumina din camera este cea de la foc, iar singurul lucru care se mai aude este troznitul lemnelor, in foc. Mai devreme, am admirat fulgii de nea, bucurandu-ne de un vin bun. Ai spus ca nu iti mai doresti nimic altceva de la lume. Nici eu. Noi doi suntem de ajuns. Cu telefoanele inchise, suntem practic izolati de civilizatie. Se pare ca n-a fost o investitie proasta cabanuta asta. E exact ce ne trebuie. Mai devreme m-am uitat la tine pregatind mancarea. Admirandu-ti gesturile, mimica, mi-am dat seama ca te iubesc. Iubesc totul la tine. In ochii mei, esti perfecta. Esti Iisus, esti Fecioara Maria, esti Dumnezeu, esti peste, pretutindeni si atotstiutoare. Acum stau pe canapea, cu prosopul infasurat in jurul braului, trag din tigara si te admir. Stiu la ce te gandesti, stiu ce vrei, acum, cand stai cu privirea pierduta in magia generata de flacari. Sting tigara, imi iau cana de ceai si vin langa tine. Te strang in brate. Nu mai e nevoie de cuvinte, am spus si ne-am spus totul. Intotdeauna mi-au placut discutiile noastre. Superficiale, dar profunde. Niciodata cei din jur nu ne intelegeau. Noi stiam exact ce zicem si ce ne spunem. De multe ori, cuvintele erau de prisos. O privire era suficienta. Si cu toate astea, s-au scurs rauri de conversatii, despre toate subiectele din lume. Iar acum, sunt in spatele tau, te imbratisez. Iti dau parul la o parte, iti sarut ceafa. Te musc incet de lobul urechii, stiu ca-ti place. Te sarut pe gat, te intinzi pe blana de urs. Nasturii de la camasa se desfac incetisor, incetisor, printre sarutari. Camasa dispare, iar eu ma opresc si iti admir conturul perfect al sanilor, in timp ce ma joc cu sfarcurile tale. Iti divinizez trupul, iar tie iti place asta. Intotdeauna ti-a placut sa fii admirata, ca o Atena a zilelor noastre. Iti mangai sanii, iti sarut gatul, in timp ce mainile mele coboara. Acum iti mangai pulpele. Intotdeauna mi-au placut picioarele tale lungi, nici prea subtiri, nici prea groase, in armonie perfecta cu funduletul tau obraznic. Acum am coborat, te innebunesc, iar printre spasme, ma tii de par si ma tragi spre tine, sa fiu cu tine, sa ma pierd in tine si amandoi sa fim o fiinta. In noaptea asta, in viata asta, in eternitate. Pentru ca ne iubim.

(21.10.2007)

 

21 October 12, 2008

Filed under: Vorbesc sa ma aflu in treaba — greenpsyche @ 10:09 am

Mi-e foame. Mi-e foame de viata. Si sete … tot de viata.

Imi hranesc psihicul cu iluzii, iar fizicul cu o bucata de carne pe care habiteaza nestingheriti viermi care imi mananca mintea de ganduri si sufletul de sentimente. As vrea sa ma ascund undeva, pe o plaje. Pe acea bucata de plaje pustiita de dezamagiri, sperante, iubiri unde briza sa poarte cu ea parfumul pielii lui.

Sunt oare prea lasa fiindca vreau pur si simplu sa fug de amintiri? Ma port oare ca un copil?

Ce sunt eu defapt? Fata? Adolescenta? Femeie?

Fata … nu! Nu mai am nimic copilaresc, pur, naiv, curat, sincer …

Femeie … nu. Nu am varsta sa indeplinesc aceasta functie, acest rol.

Adolescenta … hmm. Aici m-as incadra din anumite puncte de vedere. Dar … adolescentele sunt fericite, amuzante, atragatoare; in venele lor si in toata fiinta lor curge fragezimea tineretii.

Intre ce varsta trebuie sa te numesti fata, adolescenta, femeie?

Ce este varsta? Pura enumerare a anilor care trec pe langa tine, prin tine facand din tine un ramolit, un senil, o epava, o fosila vie care se taraste la 80 de ani prin casa cu cacatul in chiloti si se intreaba ce miroase.

Imi vine sa sfasai, sa urlu, sa rup, sa zdrobesc tot in jurul meu numai sa reusesc sa scot, sa vomit tot ce e in mine, in sufletul meu. Ce e in sufletul meu? Ce e cu sufletul meu? Ce e sufletul? O magazie de depozitat sentimente?

Imi urasc sufletul prin simplul fapt ca nu stiu ce are.

O perioada am crezut ca murise si, intr-un fel, chiar ma simteam bine fara el. Dar se pare ca intrase doar in coma, iar cand s-a trezit nu m-a prevenit. Vreau sa il scot. Imi aduce numai necazuri, durere. Vreau o viata linistita si relativ fericita … fara suflet. E suficient respectul. Nu e nevoie si de iubire.

Iubirea … e o utopie. E probabil la fel ca dumnezeu; nu stii sigur ca exista, nu stii exact ce inseamna; nu stii unde sa o gasesti.

 

September 13, 2008

Filed under: Vorbesc sa ma aflu in treaba — greenpsyche @ 9:59 pm

Inca nu m-a inghitit gaura neagra. O astept pe aia verde