Sticla de suc October 12, 2008

Simt patura moale cum aluneca pe pielea mea. Deschid ochii usor. Mi-e bine. Am adormit amandoi pe canapea. Nici el nu s-a mai imbracat. Doarme cu fata in sus respirand usor, iar raza de soare care a invadat camera printre jaluzele ii contureaza profilul. Are gura intredeschisa, iar pe buza inferioara amprenta unui dinte de al meu e dovada celor intamplate aseara. Stau cu capul pe mana lui stanga si ii ascult bataile calme ale inimii. Il mangai usor pe fata si pe buze, iar el se trezeste. Se intoarce cu tot corpul inspre mine si isi baga piciorul drepta intre picioarele mele. E din nou lipit de mine … si e iarasi in mine. Carnea moale si umeda ii acapareaza penisul. Sunt deasupra lui dar cu toate astea simt ca ma domina. Tanjesc sa ii simt limba jucandu-se in gura mea. Ma aplec si imi petrec limba peste buzele lui pline, iar el ma cuprinde cu o singura mana; cealalta imi maseaza sanul drept. Patura aluneca dupa noi. Isi coboara ambele maini catre bazinul meu si se impinge din ce in ce mai mult in mine. Ne pierdem amandoi in extaz. Ii simt penisul ejaculand si muschii vaginului meu se incordeaza. Ma intorc din nou cu capul pe pieptul lui. Suntem transpirati amandoi. Dogorim. Isi infasoara mana stanga in parul meu si ma trage usor iar eu il zgarii cu unghiile. Dintr-o singura miscare e deasupra mea si isi plimba degetele pe fata mea, imi marcheaza buzele cu degetul aratator, apoi isi continua plimbarea pe gat, pe piept, facand “opturi” de la unu san la celalalt, luandu-i in palma, coboare pe abdomen, imi ocoleste buricul de cateva ori si pe urma ajunge la destinatie. Doar simpla atingere a clitorisului ma rupe de realitate. Ma amageste, dar imi place. Ma cutremur si simt ca nu mai rezist daca nu ma penetreaza. Si totusi nu o face. Continua sa se joace cu degetele in cea mai unda si mai fierbinte parte a corpului meu. Sta pe jumatate ridicat, sprijinindu-si capul in palma si ma priveste in timp ca ma “chinuie”. Gem … Ii strang mana intre picioare. Mi le desface si iar ne pierdem unul in altul uitand de timp, spatiu, oameni. Ne lasam invinsi unul de celalalt.

Stau cu spatele la el, iar inima lui o simt batand in plamanii mei. Am sanii in mainile lui. Ma simt deshidratata si caut cu privirea sticla de suc; boxerii lui sunt la capatul canapelei, slipii mei stau suspendati de chitara, sutienul a ratat milimetric cele doua cani cu lapte cu ciocolata (aseara, calda), blugii mei sunt pe jos in dreptul usii, tricoul lui peste ei, bluza mea sta rastignita jumatate pe monitorul laptopului si iata pantalonii lui 3/4 camufleaza sticla de suc.
Cand ma ridic primesc o palma obraznica peste fund.

Din calatoria aceluiasi pitic verde May 27, 2008

Deschid ochii. Pe fata, care mi se incalzeste la vederea primelor raze de soare, stropii de roua aluneca precum niste copii care se dau pentru cea dintaia oara pe un tobogan. Simt un miros placut, dar straniu, unul pe care il stiu dar nu l-am mai mirosit niciodata. Este o combinatie de lacramioare, crini si ghiocei. Vantul mi-l aduce mai aproape de nari. Il adulmec, ca si cum ar adulmeca un tigru urmele pradei sale. Mi-e frig. Sunt singura pe o pajiste careia nu ii vad sfarsitul, dar totusi aud de foarte aproape notele unei harpe. Ma ridic in capul oaselor, ma uit in jur si ma indrept inspre locul de unde se aude acea suava melodie. Nu fac prea multi pasi si ma aflu intr-o padure de frasini. Mirosul padurii ma revigoreaza si-mi alunga si ultima farama de somn. Fara sa imi fi data seama de ce s-a intamplat si cum am ajuns de pe pajistea fara sfarsit tocmai intr-o padure, tin drumul unei carari care ma duce in fata unei case. O casa batute de mii de ploi si vanturi, aflata sub razele arzatoare ale soarelui de sute de ani. Silueta unei batrane adusa de mijloc se intrezareste in usa colibei. Prin geamurile spalate probabil doar de ploi, vad focul violet dintr-un semineu. Violet?! Nu inteleg de ce arde focul acela in plina vara tropicala la fel cum nu inteleg ce mi s-a intamplat mai devreme. Ma apropii de casa si zaresc printre zeci de riduri si cearcane doi ochi de un albastru nemaintalnit. Ma apropii si mai mult de casa, o salut pe batrana cu un glas stins, ca focul care mistuia o capita de fan si acum a ramas doar o amintire sub inversunarea apei care cade dintr-un lighean de baie. Batrana nu m-a vazut si nici nu m-a auzit. Parca nici nu as fi fost acolo. Aud tot mai aproape acea melodie interpretate cu mare finete la o harpa probabil din lemn de stejar uscat. O ating pe batranica pe umar, iar aceasta tresare si isi ridica ochii albastrii inspre mine. Se uita la mine de parca ar incerca sa ma recunosca de undeva. Dupa ce isi termina examinarea, ma pofti inauntru cu pasi greoi si rosti trei nume feminine, insa isi facu aparitia un singur trup asupra caruia anii isi pusese amprenta.
- Ele sunt, si imi arata cu degetul noduros incepand de la dreapta ei, Caitria, Caitlin si Caitrin, iar eu sunt Caitriona. Deveneam din ce in ce mai confuza fiindca in timp ce batrana Caitriona facea prezentarile, am examinat rapid odaia in care intrasem si, in oglinda din stanga mea, zarii alte doua femei care in camera nu le puteam vedea. Acestea erau tinere, de o frumusete rara, tot cu ochi albastrii, acelasi albastru care sclipea si in ochii batranei Caitriona, dar si in celeilalte batrane care se afla in partea dreapta a camerei sprijinindu-se de un cionag noduros. Femeile din oglinda semanau ca doua picaturi de apa. Batrana Caitriona observa indata agitatia din ochii mei si reveni cu voce calda, linistitoare:
- O poti vedea doar pe Caitria in camera, iar in oglinda din perete pe celelalte doua surori ale noastre Caitlin si Caitrin. Au fost blestemate de lilima Kayley, din Delaneyland, cand aveau 16 ani. In urma cu 187 de ani, a venit sa vanda flori de sticla si atunci a varit-o pe Caitlin in curtea din spatele casei si alaturi de ea, nu departe, pe Caitrin. Le striga sa vina mai aproape, sa le vada mai bine. Mama atunci iesi din casa. Lilima Kayley a intrebat-o pe mama cat cere in schimbul gemenelor. Mama incepuse sa ii spuna vorbe grele ca sa o alunge si sa ii lase fetele in pace. Atunci lilima Kayley rosti ceva, intr-o limba nestiuta atunci de noi, iar surorile mele disparura. Lilima Kayley i-a spus mamei ca poate sa si le pastreze, si ca sa ii fie mai usor sa le pastreze le-a inchis in oglinda. Din acea zii si pana astazi 187 de ani au trecut iar surorile mele stau in oglinda prizoniere unei vraji nedeslusite nici macar de biata noastra mama, care de suparare s-a stins.
Eram confuza. Credeam ca inca dorm, dar un paianjen mic care ma ciupit de mana dreapta m-a ajuta sa realizez ca totul e real.

Calatoria unui pitic verde May 27, 2008

Stau intinsa pe burta sprijinandu-mi capul in palma dreapta. Sunt pe un pat din lemn de pin cu miros de ananas. Plutesc in deriva in imensul ocean albastru de pe o oarecare planeta verde dintr-o oarecare galaxie roz. Ma uit cum delfinul zboara in inaltul cerului si priveste un sticlete cum inoata prin pamantul auriu. Il vaneaza. Cu siguranta i-l va face cadou sotiei sale, lebada cenusie.

Soarele este la asfintit cerul fiind invadat de o intensa lumina visinie. Ma gandesc la o ploaie de vara … dintr-o vara pamanteana a lunii februarie. Ma dau jos din pat. Pasesc usor pe apa. Simt cum mii de viermi se agata disperati de picioarele mele parca implorandu-ma sa ii iau si pe ei acolo unde merg.

Unde merg?

Ma plimb aiurea pe apa pana vad la linia orizontului o insula. Ma uit dupa o hiena care imi poate spune ce se ascunde in verdele crud din fata ochilor mei. Nu mai vad pe nimeni in jurul meu. Deodata am ramas singura. Ma intorc la patul meu. Ma urc. Ma invelesc cu un val. Ma agat de un picur de roua care ma va duce pana la insula.

Dupa un timp relativ ajung acolo. Linistea de acolo imi urla in timpane. I-am zis patului sa ancoreze la poalele unui copac. Atrasa de necunoscut am plecat sa descopar locul. Nu stiu cat timp am umblat, la ce distanta ma aflam de patul meu dar simteam ca ma invart in cerc fiind ca simt mirosul de ananas al patului.

Aud ceva…

Alerg spre locul de unde am auzit acele zgomote, entuziasmata ca am gasit probabil pe cineva cunoscut cu care sa vorbesc si sa imi amintesc cum am ajuns in locul asta si de ce. Cand nu mai aveam puterea necesara de a mai alerga ajung. Era o cascada. Mi-am dat jos rochia de mireasa pe care o aveam in mod inexplicabil pe mine si intru in apa cascadei sperand parca sa ma lepad de toate incertitudinile pe care le aveam, de aceasta bizara intamplare. Inot. Incerc sa imi amintesc ce este cu mine, unde sunt, de ce sunt singura. Ah…eram singura. Unicul lucru pe care il urasc este singuratatea. Si tocmai asta traiesc acuma. Sunt singura undeva.

La un momendat vad ceva stralucind in apa. Ma bag cu capul in apa. Inot pana la punctul luminos si de acolo iar ma pierd. Ajung intr-o alta dimensiune.

Mi-e cald. Imi este atat de cald. Simt cum am gura plina de pamant. Reusesc sa deschid ochii. Vad mii de priviri atintite asupra mea, mirate poate mai mult ca mine de prezenta mea acolo. Le-am privit indelung din pozitia in care eram fara sa zica cineva ceva. Ceva in mine imi spunea ca sunt inofensive acele creaturi din fata ochilor mei. M-am ridicat in genunchi si ma uitam in continuare la ele. Erau mici, cu priviri blajine. La un moment dat una din acele mici creaturi imi aduce o nuca de cocos, fiindca a zis ea, ca poate mi-e sete. Eram bulversata; intelegeam ce vorbeste. Am luat nuca si i-am sorbit usor laptele fara sa imi iau privire de la acele creaturi. Aceeasi creatura care mi-a adus nuca de cocos mi-a spus sa nu imi fac griji ca la ele in comunitate imi va fii mult mai bine decat imi era acasa. Mi-au zis ca ele sunt mamaruse. Am incercat sa zambesc, dar, nu am putut. Eram socata, vroiam sa plang ca nu pot sa zambesc, dar nici sa plang nu am putut. Aceea mamarusa mi-a zis sa nu ma sperii, fiindca nu mai am sentimente si de aceea nu mai pot sa rad sau sa plang. Mi-a mai spus ca tocmai de aceea am strabatut tot acel drum pana la ele. Cascada in care ma scaldasem era formata numai din lacrimile mele din vremea cand eram acasa. Acuma “acasa” urma sa fie aceasta mica comunitate de mamaruse.

Mi-au adus patul cu care am calatorit, mi l-au imbracat in frunze de mango. M-am asezat in pat privind la cerul. Incercam sa imi aduc aminte de ce ma uitam la cer cand eram acasa. Cu cat ma chinuiam sa imi aduc aminte ceva cu atat mai mult nu reuseam. Am inchis ochii, un somn greu a pus stapanire pe trupul meu, simteam cum vrea sa ma devoreze.

Am adormit si am visat…

Sertare May 27, 2008

Deschid sertarul creierului mic si dau peste un vierme roz care incerca sa contureze o imagine a viitorului meu. Mi-a zis ca nu mai am nici o speranta. Am strigat dupa neuroni, iar singurul raspuns a venit din partea ecoului. Privesc aiurea floarea ofilita de la geam care nu am mai udat-o de ceva timp, iar in pamantul ei se dezvolta acum cratere imense care sunt gata sa inghita realitatea. Imi este sete. Cu ochii ranjiti in cotinuare la floare iau sticla de langa pat si beau. Are un continut acru-amar. Ce ciudat: stiam ca am apa in sticla. Cu orificiul sticlei intre buze inca, imi incucisez ochii ca sa vad ce este. Un lichid verde-maroniu isi duce veacul in sticla mea fara sa ii stiu de veste. Imi bat in geam doua becuri arse. Ninge cu cenusa in camera mea. Din biroul cutiei craniene deschid sertarul parietal si scot o foaie, iar in sertarul frontal gasesc niste iarba. Ma trag … Acum stau la o partida de table cu maxilarul care nu a venit singur, si-a adus si niste amici: Ziuadeieri si Ziuademaine. Porci de guineea cu picioare lungi si slabe canta acum din cornuri de brontozaur. La tobe bate un elefant deshumat de pestele spatial. O femeie grasa cu trei sani ma trezeste din somn. Sunt pe Callisto. Mi-e frig si foame asa ca am plantat in femeia aceea nitroglicerina. Am stat cu lanterna pe ea pana a explodat. Am luat bucatile imprastiate din jurul meu si le-am mancat. Din parul ei mi-am facut o patura. M-am invelit. Acuma dorm …