Adevar: putem accepta orice adevar, oricat de zdrobitor, cu conditia sa inlocuiasca totul, sa aiba tot atata vitalitate cat speranta careia i s-a substituit.
Banalitate: nu exista o arta adevarata fara o mare doza de banalitate. Aceea care recurge in mod constant la insolit oboseste repede, nimic nefiind mai insuportabil decat uniformalitatea exceptionalului.
Canibalism: ti-ai dori uneori sa fii canibal, nu atat din placerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cat din aceea de a-l vomita.
Cunoastere: ceea ce stiu la 60 de ani stiam la fel de bine la 20. 40 de ani ai unei inutile munci de verificare…
Defecte: am toate defectele celorlalti si totusi ce fac acestia mi se pare inadmisibil.
Dumnezeu: numai dumnezeu are privilegiul sa ne abandoneze. Oamenii nu pot decat sa-ti intoarca spatele. Oamenii cad spre cer; caci dumnezeu e un abis privit de jos.
Eroism: eroismul consista in a voi sa mori, dar si a voi sa traiesti atunci cand fiecare zi te apasa mai rau ca o eternitate. Cine n-a suferit de insuportabilul vietii n-a trait niciodata.
Fericire: in fericirea si nefericirea din dragoste, cerul de ar fi gheata n-ar putea domoli betia razvratita a sangelui.
Iubirea: cand iubesti o persoana, momentele de reala cunoastere sunt extrem de rare… Pe fiinta ce o iubim o cunoastem cu adevarat numai dupa ce nu o mai iubim, cand devenim lucizi, clari, seci si goi.
Invidie: nu-i pizmuiesti pe cei care au puterea sa se roage, in vreme ce esti plin de invidie fata de posesorii de bunuri, fata de cei care cunosc bogatia si gloria. E ciudat ca te resemnezi cu mantuirea celuilalt, dar nu cu avantajele trecatoare de care se poate bucura acesta.
Intelepciune: ceea ce se cheama “intelepciune” nu e in fond decat un vesnic “dupa ce ma gandesc” adica nonactiunea ca prim gest.
Lacrimi: toate lacrimile neplanse mi s-au varsat in sange. Si eu nu m-am nascut pentru atatea mari si nici pentru atata amar.
Luciditate: intre doua fiinte ce se afla la acelasi grad de luciditate, iubirea nu e posibila. Ca intalnirea sa fie fericita, trebuie ca una din ele sa cunoasca mai de aproape deliciile inconstientei.
Moarte: de atata amar de vreme de cand se moare, viul a capatat probabil obisnuinta de a muri; fata de care nu s-ar explica de ce o insecta sau o rozatoare si chiar omul ajunge, dupa cateva sclifoseli, sa crape atat de demn.
Orar: – Ce faci de dimineata pana seara?
- Ma suport.
Paradis: sa privesti fara sa intelegi, acesta-i paradisul. Infernul ar fi, deci, locul in care intelegi prea mult.
Privire: daca ar fi cu putinta sa ne privim cu ochii celorlalti, am disparea pe loc.
Religie: cu cat se indeparteaza de dumnezeu, cu atat oamenii avanseaza in cunoasterea religiilor.
Sinceritate: nu le ingaduim decat copiilor si nebunilor sa fie sinceri cu noi; ceilalti daca au indrazneala sa-i imite, se vor cai mai devreme sau mai tarziu pentru asta.
Suferinta: nu eu sufar in lume, ci lumea sufera in mine.
Taine: nu e profund, nu e autentic decat ceea ca ascundem. De unde forta sentimentelor objecte.
Timp: dragostea fiind o intalnire dureroasa si paradoxala a fericirii cu disperare, el e prea neincapator excesului uman. De aceea, de cate ori te trezesti din iubire, pare ca ti-a putrezit timpul prin nu mai stiu ce inima.
Viitor: nu te temi de viitor decat atunci cand nu esti sigur ca te poti omori la momentul dorit.
Vulgaritate: sunt vulgare acele fericiri care nu-ti trezesc dorinta de a muri.