Greenpsyche’s Weblog

Just another WordPress.com weblog

Alfabetul dupa Emil Cioran October 26, 2008

Filed under: Citate — greenpsyche @ 11:20 pm

Adevar: putem accepta orice adevar, oricat de zdrobitor, cu conditia sa inlocuiasca totul, sa aiba tot atata vitalitate cat speranta careia i s-a substituit.

Banalitate: nu exista o arta adevarata fara o mare doza de banalitate. Aceea care recurge in mod constant la insolit oboseste repede, nimic nefiind mai insuportabil decat uniformalitatea exceptionalului.

Canibalism: ti-ai dori uneori sa fii canibal, nu atat din placerea de a-l devora pe cutare sau cutare, cat din aceea de a-l vomita.

Cunoastere: ceea ce stiu la 60 de ani stiam la fel de bine la 20. 40 de ani ai unei inutile munci de verificare…

Defecte: am toate defectele celorlalti si totusi ce fac acestia mi se pare inadmisibil.

Dumnezeu: numai dumnezeu are privilegiul sa ne abandoneze. Oamenii nu pot decat sa-ti intoarca spatele. Oamenii cad spre cer; caci dumnezeu e un abis privit de jos.

Eroism: eroismul consista in a voi sa mori, dar si a voi sa traiesti atunci cand fiecare zi te apasa mai rau ca o eternitate. Cine n-a suferit de insuportabilul vietii n-a trait niciodata.

Fericire: in fericirea si nefericirea din dragoste, cerul de ar fi gheata n-ar putea domoli betia razvratita a sangelui.

Iubirea: cand iubesti o persoana, momentele de reala cunoastere sunt extrem de rare… Pe fiinta ce o iubim o cunoastem cu adevarat numai dupa ce nu o mai iubim, cand devenim lucizi, clari, seci si goi.

Invidie: nu-i pizmuiesti pe cei care au puterea sa se roage, in vreme ce esti plin de invidie fata de posesorii de bunuri, fata de cei care cunosc bogatia si gloria. E ciudat ca te resemnezi cu mantuirea celuilalt, dar nu cu avantajele trecatoare de care se poate bucura acesta.

Intelepciune: ceea ce se cheama “intelepciune” nu e in fond decat un vesnic “dupa ce ma gandesc” adica nonactiunea ca prim gest.

Lacrimi: toate lacrimile neplanse mi s-au varsat in sange. Si eu nu m-am nascut pentru atatea mari si nici pentru atata amar.

Luciditate: intre doua fiinte ce se afla la acelasi grad de luciditate, iubirea nu e posibila. Ca intalnirea sa fie fericita, trebuie ca una din ele sa cunoasca mai de aproape deliciile inconstientei.

Moarte: de atata amar de vreme de cand se moare, viul a capatat probabil obisnuinta de a muri; fata de care nu s-ar explica de ce o insecta sau o rozatoare si chiar omul ajunge, dupa cateva sclifoseli, sa crape atat de demn.

Orar: – Ce faci de dimineata pana seara?

- Ma suport.

Paradis: sa privesti fara sa intelegi, acesta-i paradisul. Infernul ar fi, deci, locul in care intelegi prea mult.

Privire: daca ar fi cu putinta sa ne privim cu ochii celorlalti, am disparea pe loc.

Religie: cu cat se indeparteaza de dumnezeu, cu atat oamenii avanseaza in cunoasterea religiilor.

Sinceritate: nu le ingaduim decat copiilor si nebunilor sa fie sinceri cu noi; ceilalti daca au indrazneala sa-i imite, se vor cai mai devreme sau mai tarziu pentru asta.

Suferinta: nu eu sufar in lume, ci lumea sufera in mine.

Taine: nu e profund, nu e autentic decat ceea ca ascundem. De unde forta sentimentelor objecte.

Timp: dragostea fiind o intalnire dureroasa si paradoxala a fericirii cu disperare, el e prea neincapator excesului uman. De aceea, de cate ori te trezesti din iubire, pare ca ti-a putrezit timpul prin nu mai stiu ce inima.

Viitor: nu te temi de viitor decat atunci cand nu esti sigur ca te poti omori la momentul dorit.

Vulgaritate: sunt vulgare acele fericiri care nu-ti trezesc dorinta de a muri.

 

Uite….am gasit un text scris de un prieten si vreau sa-l impartasesc cu tine October 26, 2008

Filed under: Vorbesc sa ma aflu in treaba — greenpsyche @ 11:03 pm

Afara ninge. Focul arde in semineu, tu porti o camasa de-a mea si lenjeria sexy care ti se potriveste de minune. Iei o gura din ceasca de ceai, stand tolanita pe blana de urs, langa semineu. Singura lumina din camera este cea de la foc, iar singurul lucru care se mai aude este troznitul lemnelor, in foc. Mai devreme, am admirat fulgii de nea, bucurandu-ne de un vin bun. Ai spus ca nu iti mai doresti nimic altceva de la lume. Nici eu. Noi doi suntem de ajuns. Cu telefoanele inchise, suntem practic izolati de civilizatie. Se pare ca n-a fost o investitie proasta cabanuta asta. E exact ce ne trebuie. Mai devreme m-am uitat la tine pregatind mancarea. Admirandu-ti gesturile, mimica, mi-am dat seama ca te iubesc. Iubesc totul la tine. In ochii mei, esti perfecta. Esti Iisus, esti Fecioara Maria, esti Dumnezeu, esti peste, pretutindeni si atotstiutoare. Acum stau pe canapea, cu prosopul infasurat in jurul braului, trag din tigara si te admir. Stiu la ce te gandesti, stiu ce vrei, acum, cand stai cu privirea pierduta in magia generata de flacari. Sting tigara, imi iau cana de ceai si vin langa tine. Te strang in brate. Nu mai e nevoie de cuvinte, am spus si ne-am spus totul. Intotdeauna mi-au placut discutiile noastre. Superficiale, dar profunde. Niciodata cei din jur nu ne intelegeau. Noi stiam exact ce zicem si ce ne spunem. De multe ori, cuvintele erau de prisos. O privire era suficienta. Si cu toate astea, s-au scurs rauri de conversatii, despre toate subiectele din lume. Iar acum, sunt in spatele tau, te imbratisez. Iti dau parul la o parte, iti sarut ceafa. Te musc incet de lobul urechii, stiu ca-ti place. Te sarut pe gat, te intinzi pe blana de urs. Nasturii de la camasa se desfac incetisor, incetisor, printre sarutari. Camasa dispare, iar eu ma opresc si iti admir conturul perfect al sanilor, in timp ce ma joc cu sfarcurile tale. Iti divinizez trupul, iar tie iti place asta. Intotdeauna ti-a placut sa fii admirata, ca o Atena a zilelor noastre. Iti mangai sanii, iti sarut gatul, in timp ce mainile mele coboara. Acum iti mangai pulpele. Intotdeauna mi-au placut picioarele tale lungi, nici prea subtiri, nici prea groase, in armonie perfecta cu funduletul tau obraznic. Acum am coborat, te innebunesc, iar printre spasme, ma tii de par si ma tragi spre tine, sa fiu cu tine, sa ma pierd in tine si amandoi sa fim o fiinta. In noaptea asta, in viata asta, in eternitate. Pentru ca ne iubim.

(21.10.2007)

 

Si ascultam … (Dawn of Destiny ~ “Torture Room”) October 15, 2008

Filed under: Note ce imi gadila neuronii — greenpsyche @ 8:56 pm

I feel that now it is inside my brain
Don’t know why but it makes me insane
Something evil has now entered my life
Don’t know why but it cuts like a knife

Agony inside my mind
Now will go on and kill you

Don’t visit the chains
They are not to blame
It’s just a relief
For this pain all the time
Don’t talk to my parents
They don’t even know
I’m here alone
In my torture room

I try to run but it’s too late to escape
I’m hearing voices I can never explain
Their rules bother me though they are my idols
I have to follow though it makes me suffer

Could be if I let it out now
It can come straight into you

[La dracu'!!!! Nu mai gasesc videoclip.]

 

Sticla de suc October 12, 2008

Filed under: Tentative prozaice — greenpsyche @ 2:15 pm

Simt patura moale cum aluneca pe pielea mea. Deschid ochii usor. Mi-e bine. Am adormit amandoi pe canapea. Nici el nu s-a mai imbracat. Doarme cu fata in sus respirand usor, iar raza de soare care a invadat camera printre jaluzele ii contureaza profilul. Are gura intredeschisa, iar pe buza inferioara amprenta unui dinte de al meu e dovada celor intamplate aseara. Stau cu capul pe mana lui stanga si ii ascult bataile calme ale inimii. Il mangai usor pe fata si pe buze, iar el se trezeste. Se intoarce cu tot corpul inspre mine si isi baga piciorul drepta intre picioarele mele. E din nou lipit de mine … si e iarasi in mine. Carnea moale si umeda ii acapareaza penisul. Sunt deasupra lui dar cu toate astea simt ca ma domina. Tanjesc sa ii simt limba jucandu-se in gura mea. Ma aplec si imi petrec limba peste buzele lui pline, iar el ma cuprinde cu o singura mana; cealalta imi maseaza sanul drept. Patura aluneca dupa noi. Isi coboara ambele maini catre bazinul meu si se impinge din ce in ce mai mult in mine. Ne pierdem amandoi in extaz. Ii simt penisul ejaculand si muschii vaginului meu se incordeaza. Ma intorc din nou cu capul pe pieptul lui. Suntem transpirati amandoi. Dogorim. Isi infasoara mana stanga in parul meu si ma trage usor iar eu il zgarii cu unghiile. Dintr-o singura miscare e deasupra mea si isi plimba degetele pe fata mea, imi marcheaza buzele cu degetul aratator, apoi isi continua plimbarea pe gat, pe piept, facand “opturi” de la unu san la celalalt, luandu-i in palma, coboare pe abdomen, imi ocoleste buricul de cateva ori si pe urma ajunge la destinatie. Doar simpla atingere a clitorisului ma rupe de realitate. Ma amageste, dar imi place. Ma cutremur si simt ca nu mai rezist daca nu ma penetreaza. Si totusi nu o face. Continua sa se joace cu degetele in cea mai unda si mai fierbinte parte a corpului meu. Sta pe jumatate ridicat, sprijinindu-si capul in palma si ma priveste in timp ca ma “chinuie”. Gem … Ii strang mana intre picioare. Mi le desface si iar ne pierdem unul in altul uitand de timp, spatiu, oameni. Ne lasam invinsi unul de celalalt.

Stau cu spatele la el, iar inima lui o simt batand in plamanii mei. Am sanii in mainile lui. Ma simt deshidratata si caut cu privirea sticla de suc; boxerii lui sunt la capatul canapelei, slipii mei stau suspendati de chitara, sutienul a ratat milimetric cele doua cani cu lapte cu ciocolata (aseara, calda), blugii mei sunt pe jos in dreptul usii, tricoul lui peste ei, bluza mea sta rastignita jumatate pe monitorul laptopului si iata pantalonii lui 3/4 camufleaza sticla de suc.
Cand ma ridic primesc o palma obraznica peste fund.

 

21 October 12, 2008

Filed under: Vorbesc sa ma aflu in treaba — greenpsyche @ 10:09 am

Mi-e foame. Mi-e foame de viata. Si sete … tot de viata.

Imi hranesc psihicul cu iluzii, iar fizicul cu o bucata de carne pe care habiteaza nestingheriti viermi care imi mananca mintea de ganduri si sufletul de sentimente. As vrea sa ma ascund undeva, pe o plaje. Pe acea bucata de plaje pustiita de dezamagiri, sperante, iubiri unde briza sa poarte cu ea parfumul pielii lui.

Sunt oare prea lasa fiindca vreau pur si simplu sa fug de amintiri? Ma port oare ca un copil?

Ce sunt eu defapt? Fata? Adolescenta? Femeie?

Fata … nu! Nu mai am nimic copilaresc, pur, naiv, curat, sincer …

Femeie … nu. Nu am varsta sa indeplinesc aceasta functie, acest rol.

Adolescenta … hmm. Aici m-as incadra din anumite puncte de vedere. Dar … adolescentele sunt fericite, amuzante, atragatoare; in venele lor si in toata fiinta lor curge fragezimea tineretii.

Intre ce varsta trebuie sa te numesti fata, adolescenta, femeie?

Ce este varsta? Pura enumerare a anilor care trec pe langa tine, prin tine facand din tine un ramolit, un senil, o epava, o fosila vie care se taraste la 80 de ani prin casa cu cacatul in chiloti si se intreaba ce miroase.

Imi vine sa sfasai, sa urlu, sa rup, sa zdrobesc tot in jurul meu numai sa reusesc sa scot, sa vomit tot ce e in mine, in sufletul meu. Ce e in sufletul meu? Ce e cu sufletul meu? Ce e sufletul? O magazie de depozitat sentimente?

Imi urasc sufletul prin simplul fapt ca nu stiu ce are.

O perioada am crezut ca murise si, intr-un fel, chiar ma simteam bine fara el. Dar se pare ca intrase doar in coma, iar cand s-a trezit nu m-a prevenit. Vreau sa il scot. Imi aduce numai necazuri, durere. Vreau o viata linistita si relativ fericita … fara suflet. E suficient respectul. Nu e nevoie si de iubire.

Iubirea … e o utopie. E probabil la fel ca dumnezeu; nu stii sigur ca exista, nu stii exact ce inseamna; nu stii unde sa o gasesti.

 

Steve Vai “Tender Surrender” October 12, 2008

Filed under: Note ce imi gadila neuronii — greenpsyche @ 9:33 am