Deschid ochii. Pe fata, care mi se incalzeste la vederea primelor raze de soare, stropii de roua aluneca precum niste copii care se dau pentru cea dintaia oara pe un tobogan. Simt un miros placut, dar straniu, unul pe care il stiu dar nu l-am mai mirosit niciodata. Este o combinatie de lacramioare, crini si ghiocei. Vantul mi-l aduce mai aproape de nari. Il adulmec, ca si cum ar adulmeca un tigru urmele pradei sale. Mi-e frig. Sunt singura pe o pajiste careia nu ii vad sfarsitul, dar totusi aud de foarte aproape notele unei harpe. Ma ridic in capul oaselor, ma uit in jur si ma indrept inspre locul de unde se aude acea suava melodie. Nu fac prea multi pasi si ma aflu intr-o padure de frasini. Mirosul padurii ma revigoreaza si-mi alunga si ultima farama de somn. Fara sa imi fi data seama de ce s-a intamplat si cum am ajuns de pe pajistea fara sfarsit tocmai intr-o padure, tin drumul unei carari care ma duce in fata unei case. O casa batute de mii de ploi si vanturi, aflata sub razele arzatoare ale soarelui de sute de ani. Silueta unei batrane adusa de mijloc se intrezareste in usa colibei. Prin geamurile spalate probabil doar de ploi, vad focul violet dintr-un semineu. Violet?! Nu inteleg de ce arde focul acela in plina vara tropicala la fel cum nu inteleg ce mi s-a intamplat mai devreme. Ma apropii de casa si zaresc printre zeci de riduri si cearcane doi ochi de un albastru nemaintalnit. Ma apropii si mai mult de casa, o salut pe batrana cu un glas stins, ca focul care mistuia o capita de fan si acum a ramas doar o amintire sub inversunarea apei care cade dintr-un lighean de baie. Batrana nu m-a vazut si nici nu m-a auzit. Parca nici nu as fi fost acolo. Aud tot mai aproape acea melodie interpretate cu mare finete la o harpa probabil din lemn de stejar uscat. O ating pe batranica pe umar, iar aceasta tresare si isi ridica ochii albastrii inspre mine. Se uita la mine de parca ar incerca sa ma recunosca de undeva. Dupa ce isi termina examinarea, ma pofti inauntru cu pasi greoi si rosti trei nume feminine, insa isi facu aparitia un singur trup asupra caruia anii isi pusese amprenta.
- Ele sunt, si imi arata cu degetul noduros incepand de la dreapta ei, Caitria, Caitlin si Caitrin, iar eu sunt Caitriona. Deveneam din ce in ce mai confuza fiindca in timp ce batrana Caitriona facea prezentarile, am examinat rapid odaia in care intrasem si, in oglinda din stanga mea, zarii alte doua femei care in camera nu le puteam vedea. Acestea erau tinere, de o frumusete rara, tot cu ochi albastrii, acelasi albastru care sclipea si in ochii batranei Caitriona, dar si in celeilalte batrane care se afla in partea dreapta a camerei sprijinindu-se de un cionag noduros. Femeile din oglinda semanau ca doua picaturi de apa. Batrana Caitriona observa indata agitatia din ochii mei si reveni cu voce calda, linistitoare:
- O poti vedea doar pe Caitria in camera, iar in oglinda din perete pe celelalte doua surori ale noastre Caitlin si Caitrin. Au fost blestemate de lilima Kayley, din Delaneyland, cand aveau 16 ani. In urma cu 187 de ani, a venit sa vanda flori de sticla si atunci a varit-o pe Caitlin in curtea din spatele casei si alaturi de ea, nu departe, pe Caitrin. Le striga sa vina mai aproape, sa le vada mai bine. Mama atunci iesi din casa. Lilima Kayley a intrebat-o pe mama cat cere in schimbul gemenelor. Mama incepuse sa ii spuna vorbe grele ca sa o alunge si sa ii lase fetele in pace. Atunci lilima Kayley rosti ceva, intr-o limba nestiuta atunci de noi, iar surorile mele disparura. Lilima Kayley i-a spus mamei ca poate sa si le pastreze, si ca sa ii fie mai usor sa le pastreze le-a inchis in oglinda. Din acea zii si pana astazi 187 de ani au trecut iar surorile mele stau in oglinda prizoniere unei vraji nedeslusite nici macar de biata noastra mama, care de suparare s-a stins.
Eram confuza. Credeam ca inca dorm, dar un paianjen mic care ma ciupit de mana dreapta m-a ajuta sa realizez ca totul e real.
Din calatoria aceluiasi pitic verde May 27, 2008
Calatoria unui pitic verde May 27, 2008
Stau intinsa pe burta sprijinandu-mi capul in palma dreapta. Sunt pe un pat din lemn de pin cu miros de ananas. Plutesc in deriva in imensul ocean albastru de pe o oarecare planeta verde dintr-o oarecare galaxie roz. Ma uit cum delfinul zboara in inaltul cerului si priveste un sticlete cum inoata prin pamantul auriu. Il vaneaza. Cu siguranta i-l va face cadou sotiei sale, lebada cenusie.
Soarele este la asfintit cerul fiind invadat de o intensa lumina visinie. Ma gandesc la o ploaie de vara … dintr-o vara pamanteana a lunii februarie. Ma dau jos din pat. Pasesc usor pe apa. Simt cum mii de viermi se agata disperati de picioarele mele parca implorandu-ma sa ii iau si pe ei acolo unde merg.
Unde merg?
Ma plimb aiurea pe apa pana vad la linia orizontului o insula. Ma uit dupa o hiena care imi poate spune ce se ascunde in verdele crud din fata ochilor mei. Nu mai vad pe nimeni in jurul meu. Deodata am ramas singura. Ma intorc la patul meu. Ma urc. Ma invelesc cu un val. Ma agat de un picur de roua care ma va duce pana la insula.
Dupa un timp relativ ajung acolo. Linistea de acolo imi urla in timpane. I-am zis patului sa ancoreze la poalele unui copac. Atrasa de necunoscut am plecat sa descopar locul. Nu stiu cat timp am umblat, la ce distanta ma aflam de patul meu dar simteam ca ma invart in cerc fiind ca simt mirosul de ananas al patului.
Aud ceva…
Alerg spre locul de unde am auzit acele zgomote, entuziasmata ca am gasit probabil pe cineva cunoscut cu care sa vorbesc si sa imi amintesc cum am ajuns in locul asta si de ce. Cand nu mai aveam puterea necesara de a mai alerga ajung. Era o cascada. Mi-am dat jos rochia de mireasa pe care o aveam in mod inexplicabil pe mine si intru in apa cascadei sperand parca sa ma lepad de toate incertitudinile pe care le aveam, de aceasta bizara intamplare. Inot. Incerc sa imi amintesc ce este cu mine, unde sunt, de ce sunt singura. Ah…eram singura. Unicul lucru pe care il urasc este singuratatea. Si tocmai asta traiesc acuma. Sunt singura undeva.
La un momendat vad ceva stralucind in apa. Ma bag cu capul in apa. Inot pana la punctul luminos si de acolo iar ma pierd. Ajung intr-o alta dimensiune.
Mi-e cald. Imi este atat de cald. Simt cum am gura plina de pamant. Reusesc sa deschid ochii. Vad mii de priviri atintite asupra mea, mirate poate mai mult ca mine de prezenta mea acolo. Le-am privit indelung din pozitia in care eram fara sa zica cineva ceva. Ceva in mine imi spunea ca sunt inofensive acele creaturi din fata ochilor mei. M-am ridicat in genunchi si ma uitam in continuare la ele. Erau mici, cu priviri blajine. La un moment dat una din acele mici creaturi imi aduce o nuca de cocos, fiindca a zis ea, ca poate mi-e sete. Eram bulversata; intelegeam ce vorbeste. Am luat nuca si i-am sorbit usor laptele fara sa imi iau privire de la acele creaturi. Aceeasi creatura care mi-a adus nuca de cocos mi-a spus sa nu imi fac griji ca la ele in comunitate imi va fii mult mai bine decat imi era acasa. Mi-au zis ca ele sunt mamaruse. Am incercat sa zambesc, dar, nu am putut. Eram socata, vroiam sa plang ca nu pot sa zambesc, dar nici sa plang nu am putut. Aceea mamarusa mi-a zis sa nu ma sperii, fiindca nu mai am sentimente si de aceea nu mai pot sa rad sau sa plang. Mi-a mai spus ca tocmai de aceea am strabatut tot acel drum pana la ele. Cascada in care ma scaldasem era formata numai din lacrimile mele din vremea cand eram acasa. Acuma “acasa” urma sa fie aceasta mica comunitate de mamaruse.
Mi-au adus patul cu care am calatorit, mi l-au imbracat in frunze de mango. M-am asezat in pat privind la cerul. Incercam sa imi aduc aminte de ce ma uitam la cer cand eram acasa. Cu cat ma chinuiam sa imi aduc aminte ceva cu atat mai mult nu reuseam. Am inchis ochii, un somn greu a pus stapanire pe trupul meu, simteam cum vrea sa ma devoreze.
Am adormit si am visat…
Serpi May 27, 2008
Cresc serpi
Mai mult pe timpul noptii
Imi hranesc serpii
Cu suflete de oameni morti
Omorati in diferite modalitati:
Calcati, impuscati
De tot felul de sperante.
De ce cresc serpi?
Ca sa imi devoreze constiinta.
Ii las in fiecare seara
Sa imi penetreze mintea.
O data m-au enervat,
Am luat briciul
Si am sapat dupa ei
Pana la urma i-am scos.
Am simtit tricoul ud
Era plin de sange.
Mi-am starns bucatile de creier
Le-am pus intr-o punga
Si am plecat la o bere.
Mergeam pe strada
Cu serpii dupa mine.
Am ajuns in acelasi loc
Nu vedeam bine.
Am sesizat ca imi cazuse un ochi.
Nu-i nimic
Serpii sunt inca cu mine.
Mi-am pierdut si restul de minte
In pahare pline de sperante
Dupa care m-am intors acasa
Impreuna cu serpii.
Acum vreau sa scap de ei.
Ce daca i-am crescut atata
Am luat pistolul timpului
Si am tras…
Nimic.
Erau tot acolo.
Am mai tras o data
Totul era in zadar.
Serpii nu mureau.
De atunci trag in continuu fara rost
Serpii raman acolo.
Amintirile…
Sertare May 27, 2008
Deschid sertarul creierului mic si dau peste un vierme roz care incerca sa contureze o imagine a viitorului meu. Mi-a zis ca nu mai am nici o speranta. Am strigat dupa neuroni, iar singurul raspuns a venit din partea ecoului. Privesc aiurea floarea ofilita de la geam care nu am mai udat-o de ceva timp, iar in pamantul ei se dezvolta acum cratere imense care sunt gata sa inghita realitatea. Imi este sete. Cu ochii ranjiti in cotinuare la floare iau sticla de langa pat si beau. Are un continut acru-amar. Ce ciudat: stiam ca am apa in sticla. Cu orificiul sticlei intre buze inca, imi incucisez ochii ca sa vad ce este. Un lichid verde-maroniu isi duce veacul in sticla mea fara sa ii stiu de veste. Imi bat in geam doua becuri arse. Ninge cu cenusa in camera mea. Din biroul cutiei craniene deschid sertarul parietal si scot o foaie, iar in sertarul frontal gasesc niste iarba. Ma trag … Acum stau la o partida de table cu maxilarul care nu a venit singur, si-a adus si niste amici: Ziuadeieri si Ziuademaine. Porci de guineea cu picioare lungi si slabe canta acum din cornuri de brontozaur. La tobe bate un elefant deshumat de pestele spatial. O femeie grasa cu trei sani ma trezeste din somn. Sunt pe Callisto. Mi-e frig si foame asa ca am plantat in femeia aceea nitroglicerina. Am stat cu lanterna pe ea pana a explodat. Am luat bucatile imprastiate din jurul meu si le-am mancat. Din parul ei mi-am facut o patura. M-am invelit. Acuma dorm …
